Preemțiune vânzare-cumpărare monumente istorice
Vinzi sau cumperi un imobil monument istoric? Nu uita de dreptul de preemțiune al statului prin Ministerul Culturii și Cultelor. Sancțiunea nerespectării dreptului de preemțiune este nulitatea absolută a contractului de vânzare!
Ce este dreptul de preemțiune?
Dreptul de preemțiune oferă titularului său (numit preemtor) dreptul de a cumpăra cu prioritate un bun.
Vânzarea bunului cu privire la care există un drept de preempțiune legal sau convențional se poate face către un terț numai sub condiția neexercitării dreptului de preempțiune de către preemptor.
Cu privire la monumentele istroice, Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice prevede că monumentele istorice aflate în proprietatea persoanelor fizice sau juridice de drept privat pot fi vândute numai în condițiile exercitării dreptului de preemțiune ale statului român, prin Ministerul Culturii și Cultelor, pentru monumentele istorice clasate în grupa A, sau prin serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii și Cultelor, pentru monumentele istorice clasate în grupa B, ori al unităților administrativ-teritoriale, după caz, potrivit prezentei legi, sub sancțiunea nulității absolute a vânzării.
Cum știu dacă un imobil este monument istoric?
Toate monumentele istorice din România sunt cuprinse în Lista monumentelor istorice întocmită de Institutul Național al Patrimoniului, aprobată aprobă prin ordin al ministrului culturii și cultelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, și actualizează la fiecare 5 ani.
Dacă bunul pe care îl vinzi sau îl cumperi se află pe această listă, atunci el este clasat ca monument istoric, iar procedura preemțiunii este obligatorie.
Care este procedura de preemtiune pentru monumente istorice?
Proprietarii, persoane fizice sau juridice de drept privat, care intenționează să vândă monumente istorice, transmit serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii și Cultelor înștiințarea privind intenția de vânzare.
Serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii și Cultelor transmit Ministerului Culturii și Cultelor înștiințarea, documentația și propunerea de răspuns, în termen de 5 zile lucrătoare de la primirea acestora.
Cât durează procedura preemțiunii?
Termenul de exercitare a dreptului de preemțiune al statului este de maximum 25 de zile de la data înregistrării înștiințării, documentației și a propunerii de răspuns la Ministerul Culturii și Cultelor sau, după caz, la serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii și Cultelor; titularii dreptului de preemțiune vor prevedea în bugetul propriu sumele necesare destinate exercitării dreptului de preemțiune; valoarea de achiziționare se negociază cu vânzătorul.
În cazul în care Ministerul Culturii și Cultelor sau serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii și Cultelor nu își exercită dreptul de preemțiune în termenul de 25 de zile de la data înregistrării înștiințării, acest drept se transferă autorităților publice locale, care îl pot exercita în maximum 15 zile.
Comunicările privind neexercitarea dreptului de preemțiune au termen de valabilitate pentru întregul an calendaristic în care au fost emise, inclusiv pentru situațiile în care monumentul istoric este vândut de mai multe ori.
Care sunt actele necesare notificării Ministerului Culturii și Cultelor?
Înștiințarea privind intenția de vânzare trebuie însoțită de documentația stabilită prin Ordinul al ministrului culturii și cultelor nr. 3143/2019, și anume:
- copie a actului de proprietate conform cu originalul;
- copie a actului de identitate al proprietarului (pentru persoane fizice: copie a actului de identitate; pentru persoane fizice autorizate: copie a actului de identitate, copie a certificatului de înregistrare fiscală; pentru persoane juridice: copie a certificatului de înregistrare fiscală);
- în caz de reprezentare, mandat sau procură;
- planuri ale imobilului monument istoric; în cazul în care se intenționează vânzarea unei părți din imobil, planul va conține marcarea suprafețelor care fac obiectul vânzării;
- documentar fotografic interior și exterior, în cazul imobilelor clădiri.
Ce se întâmplă dacă statul dorește să cumpere imobilul monument istoric?
Dacă se dispune exercitarea dreptului de preempțiune, Direcția patrimoniu cultural informează serviciul public deconcentrat, Direcția achiziții, administrativ și investiții, notifică proprietarul cu privire la demararea procedurii de negociere în vederea cumpărării imobilului respectiv.
În vederea negocierii, ministrul culturii desemnează prin ordin o comisie de negociere, iar în cazul în care părțile cad de acord în cadrul negocierilor, contractul de vânzare-cumpărare se încheie în fața notarului public.
Ce se întâmplă dacă statul nu dorește să cumpere imobilul monument istoric?
În cazul în care Ministerul Culturii și Cultelor sau serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii și Cultelor nu își exercită dreptul de preemțiune în termenul de 25 de zile de la data înregistrării înștiințării, acest drept se transferă autorităților publice locale, care îl pot exercita în maximum 15 zile.
În mod similar, dacă încetarea sau încheierea negocierilor se finalizează fără cumpărare, dreptul de preempțiune se consideră a nu fi fost exercitat de către Ministerul Culturii, urmând ca prin grija Direcției patrimoniu cultural să i se comunice proprietarului bunului imobil neexercitarea dreptului de preempțiune și notificarea acestuia asupra faptului că exercitarea dreptului de preempțiune se transferă autorităților publice locale.
Dacă nici autoriățile publice locale nu își exercită dreptul de preemțiune, vânzătorul va fi înștiințat că vânzarea este liberă. Înștiințarea va prevedea obligația proprietarului monumentului istoric de a stipula expres în contractul de vânzare, pe care urmează să îl încheie, calitatea de monument istoric a imobilului, de a informa cumpărătorul asupra obligației de folosință a monumentului istoric și de a informa serviciul public deconcentrat despre schimbarea proprietarului.